Idealul
educațional european al „societății pentru toți” este pentru România un….ideal.
La noi în țară incluziunea este un proces nestandardizat, nu există o strategie
de aplicare a legislației în vigoare, profesorii nu au fost suficient instruiți
să lucreze cu elevi cu CES, iar adaptarea materiei și a mijloacelor de
predare-învățare se face neprofesionist de cele mai multe ori.
Orice cadru
didactic care are în clasă un copil cu cerințe educaționale speciale (CES) are
nevoie de cât mai multe idei de activități pentru integrarea elevilor cu CES.
Printre marile provocări ale unui dascăl, integrarea unui elev cu cerințe
educaționale speciale într-o clasă obișnuită, cu peste 30 de elevi, este, de
departe cea mai mare dintre toate! Legislația este generoasă, însă nimeni nu
s-a gândit până la capăt cum poate fi aplicată concret, la clasă! Cea mai bună
cale rămâne, ca de fiecare dată, jocul.
Și nu vorbim
despre orice joc, nu poți începe direct cu „Rațele și vânătorii” dacă vrei să
incluzi într-un colectiv mare un copil cu autism, ADHD sau cu tulburări de
comportament, vorbim aici despre jocuri didactice perfect adaptate dezvoltării
elevului cu CES pe cele patru mari arii: socializare, autonomie personală,
dezvoltare cognitivă și adaptare senzorială.
Jocul de-a normalitatea (atitudinea constantă a
profesorului)
Este „jocul” pe
care un cadru didactic trebuie să-l practice zi de zi, 5 ani, cât durează
ciclul primar. De la modul în care este prezentat în prima clipă elevul cu CES,
la obiectivitatea cu care predă și evaluează membrii colectivului de elevi, la
includerea în activități a tuturor, depinde și atitudinea copiilor față de
colegul lor special. „Doamna” este pentru copii modelul de conduită pe care îl
urmează în primii ani de școală, ea este cheia pentru incluziune.
Din păcate, nu
toate cadrele didactice au această deschidere și de aceea auzim deseori exemple
de segregare a copiilor cu cerințe educaționale speciale; dar apar din ce în ce
mai des exemple de bune practici, în care școala devine a doua casă pentru
astfel de elevi. Un astfel de exemplu este școala 144 din sectorul 5, unde
învață și fiul meu, o școală mică, de cartier, în care atât la grădiniță, cât
și la ciclul primar și gimnaziu, sunt elevi speciali aproape în fiecare clasă.
Strategii de evaluare inițială
Pe lângă
documentele cu evaluări de la specialiști, profesorul trebuie să proiecteze și
să implementeze diverse activități de evaluare a elevului cu CES. Până la joc,
pașii metodici ar fi: observarea directă a copilului și interviul cu părinții
și terapeuții, studierea documentelor de diagnostic și a recomandărilor primite
de la specialiști; totul pentru cunoașterea competențelor reale ale celui mic,
pentru a depista tipul de inteligență care primează, modul de învățare, aspecte
care îl motivează în viața de zi cu zi.
Adaptarea programei școlare este un document de maximă importanță, ce
trebuie elaborat de profesorul de sprijin desemnat de CMBRAE/CRJAE, în
colaborare cu învățătorul. Ea poate suferi modificări constate, în funcție de
evoluția copilului pe parcursul unei unități de învățare sau al unui semestru.
Suntem cu toții diferiți! Ce bine!
Activitățile,
jocurile care au ajutat cel mai mult la integrarea unui copil cu autism, la
dezvoltarea stimei de sine, au fost în special cele axate pe mișcare, cele
muzicale, logico-matematice și, mai târziu, concursurile. Dar hai să vedem și
exemple concrete de jocuri pe care să le aplicați la clasă.
Jocuri de socializare
„Poștașul”- este un joc iubit atât la
grădiniță, cât și în clasele primare. Un copil ține o scrisoare în mână și
poartă un dialog introductiv cu întregul colectiv:
-Cine este?
-Poștașul!
-Și ce ne aduce?
-O scrisoare?
-Pentru copiii
care…(mănâncă, dansează, cântă la pian, se spală pe dinți etc).
Copiii încearcă
să gesticuleze cât mai bine provocarea lansată de către poștaș, iar acesta îl
va alege pe următorul, în funcție de cât de bine au îndeplinit sarcina.
Fiind un joc
simplu, care implică mimica, mai mult decât comunicarea, elevul cu CES se va
simți în largul său, va realiza că poate face aceleași lucruri cu cei din clasa
lui. Starea de bine pe care o trăiește la școală un elev este cea mai puternică
armă pentru integrare și pentru obținerea succesului școlar.
„Deschide urechea bine!”- cred că toată lumea cunoaște regulile simple ale
acestui joc. Un elev stă pe un scaun, în fața clasei și, după ce ascultă
cântecelul („Deschide urechea bine să vedem ghicești ori ba, cine te-o striga
pe nume, hai ghicește, nu mai sta!”) trebuie să spună numele colegului care l-a
strigat. Jocul este extrem de util pentru toți copiii care formează un nou
colectiv, este o modalitate facilă de a învăța numele colegilor.
Jocuri de stimulare senzorială
Orele de muzică
și mișcare; arte vizuale și abilități practice, precum și cele de joc și
mișcare sunt cele mai generoase pentru includerea în programă a jocurilor
senzoriale distractive pentru elevii cu CES. Iată
câteva exemple care vor cuceri întregul colectiv:
Cursa broscuțelor. Într-o cutie se pun două broscuțe făcute din hârtie (origami). Fiecare
copil primește câte un pai de suc în care trebuie să sufle până când animăluțul
său ajunge la linia de final. Activitățile care implică suflatul ajută de
asemenea și la corectarea dificultăților de vorbire, pronunție a sunetelor.
Modelaj din aluat – copiii amestecă făină cu apă și din aluatul
rezultat pot modela animăluțe, figuri geometrice, oameni de zăpadă, etc. După
uscare, își pot picta figurinele cu acuarele de apă.
Împerechează obiectele după sunet- în cutiuțe mici de plastic (gen de
surpriză de ou Kinder) se ascund diverse obiecte mici: boabe de fasole, bănuți,
mărgele, bomboane etc. Copiii trebuie să agite fiecare recipient și să le
potrivească după sunetul emis, două câte două.
Jocuri de autonomie personală
Numită
ludoterapie, terapie ocupațională, acțiunea de stimulare a autonomiei personale
se poate face și la școală, nu numai la ședintele de terapie individuală, doar
că un pic altfel, împreună cu elevii tipici!
Astăzi ne ordonăm lucrurile! Fiecare copil trebuie să își deseneze
propriul simbol ori să-și scrie numele complet pe dulapul sau pe portofoliul
personal, pe care să-l recunoască cu ușurință. Odată pe săptămână, profesorul
îi îndrumă pe copii să-și ordoneze lucrările, proiectele, testele. Elevii cu
CES pot învăța, prin această acțiune repetată, că toate lucrurile au locul lor
la școală, că trebuie să aibă grijă de obiectele personale.
Jocurile de rol– sunt ideale pentru orice arie de dezvoltare,
dar, în cazul autonomiei personale, elevii speciali pot învăța ușor principii
esențiale ale vieții de zi cu zi: „De-a magazinul”, „La spectacol”, „În vizită
la muzeu”, „În excursie”, „Curățenie în camera mea”. Observând de fiecare dată
comportamentul colegilor, imitându-l și generalizând fiecare noțiune dobândită
într-o situație reală, autonomia personală va fi îmbunătățită semnificativ.
Exerciţii perceptiv-motrice de orientare şi organizare temporală:
„Mergi în ritmul dat de mine!”, „Baloanele cu zilele săptămânii”, „Stai pe
roşu, treci pe verde!”; exerciţiu-joc de memorare a zilelor săptămânii; exerciţiu-joc
de asociere a momentelor zilei cu activităţile corespunzătoare („Orarul în
imagini”).
Jocuri de
dezvoltare cognitivă
Gândirea,
memoria, atenția, motivația, creativitatea reprezintă elemente esențiale în
obținerea reușitei școlare. Elevul cu CES trebuie să urmeze o programă adaptată
conform cu nivelul dezvoltării sale intelectuale. Profesorul poate folosi însă
câteva trucuri, care-l vor ajuta pe cel mic să învețe cu ușurință:
* folosirea în
predare a mijloacelor audio-vizuale (în cazul elevilor cu ADHD si autism au un
randament destul de bun)
* evaluarea prin
metoda proiectelor (și nu prin teste de evaluare clasice care de obicei au și
limită de timp în rezolvarea lor)
* jocuri de
sinteză perceptuală în cadrul software-ului educativ (manuale digitale)
înlocuirea
scrisului de mână cu cel de tipar sau chiar folosirea calculatorului la
majoritatea materiilor (da, legea permite asta!)
* alegerea
diverselor jocuri didactice precum: jocuri cu elemente de abstractizare și
generalizare, jocul omisiunilor (excluderea elementelor nepotrivite dintr-un
ansamblu/ sesizarea elementelor lipsă dintr-un ansamblu); jocuri asociative
(„Jocul categoriilor”, „Familia de animale“; „Salata de legume”; „Care este
casa lui?”, „La ce foloseşte …?”); – jocul ghicitorilor.
Exemple de jocuri
care pot fi folosite în procesul de integrare a elevilor cu cerințe
educaționale speciale în învățământul de masă sunt nenumărate; ele pot fi
folosite la absolut orice materie, în pauze, în cadrul activităților
extrașcolare.
Toate au ca scop
o incluziune făcută pas cu pas și…cu zâmbetul pe buze!
PROIECTUL
ERASMUS DE PARTENERIAT STRATEGIC IN DOMENIUL SCOLAR
“INNOVATIVE AND EFFECTIVE
APPROACHES IN INCLUSIVE EDUCATION”
Prof. Georgeta Manafu
Prof. Deca Minodora
Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”, Craiova, Dolj
În realizarea unui învăţământ
modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea o condiţie importantă.
O sa prezint un proiect de educatie incluziva care se implementeaza in
Liceul Teoretic Tudor Arghezi in
perioada 1.09.2020-28.02.2022.
Liceul Teoretic “Tudor Arghezi” implementeaza proiectul Erasmus+ de
parteneriat strategic in domeniul scolar “INNOVATIVE and Effective
Approaches in Inclusive Education” impreuna cu scoli din Turcia, Macedonia
si Polonia.
Partenerii din proiect sunt:
·
YENICE COK PROGRAMLI ANADOLU LISESI, Turcia-coordonator
·
"SV.KLIMENT
OHRIDSKI" HIGH SCHOOL, MACEDONIA
·
ZESPOL SZKOL OGOLNOKSZTALCACYCH I
EKONOMICZNYCH, Polonia
Obiectivele
proiectului:
A. Sa consolidam profilul profesional al profesorilor noștri.
b. SA crestem succesul în educația incluzivă în școlile
noastre.
c. Sa reducem rata abandonului școlar timpuriu cauzat de
educația incluzivă.
d. Sa creem un mediu de educație colaborativă în rândul elevilor
din diferite structuri care studiază la școlile noastre.
e. Sa imbunatatim calitatea in școlile noastre.
f. Sa îmbunătățim sinergia școlilor noastre cu instituțiile de
învățământ internaționale.
g. Sa creștem gradului de conștientizare a diferitelor
culturi și limbi diferite.
h. Ruperea
prejudecăților negative interculturale.
Descrierea activităților:1. Înființarea de echipe de proiect și comisiilor de lucru.2. Diseminarea proiectului.3. Semnarea contractelor.4. Selectarea participanților pentru activitatile de formare.5. Activități de formare pentru profesori.6. Activități de diseminare.7. Activitati de formare pentru elevi.8. Pregătirea raportului final. O scurtă descriere a rezultatelor și a impactului preconizat și, în cele din urmă, a potențialelor beneficii pe termen lung:- Școlile participante vor integra metode inovatoare abordări pedagogice în sistemele lor de educație în educația incluzivă,- Se va dezvolta cooperarea între școlile participante,- Recunoașterea internațională a școlilor participante va crește- Politica lingvistică a școlilor participante se va îmbunătăți.- Imbunatatiirea capacitatii de implementare a proiectelor. - Motivația participanților de a lucra cu profesori din diferite țări se va dezvolta.- Imbunatatirea competențelor de a comunica intr-o limba straiana.- Imbunatatirea competențelor interculturale.- Participanții vor cunoaște sistemele de educație din diferite țări.- Participanții vor dobândi experiență în educația incluzivă în practici inovatoare și eficiente în alte țări.- Participanții își vor dezvolta cunoștințele despre metodologii inovatoare și abordări pedagogice pe care diferite școli le-au dezvoltat în domeniul educației incluzive.- Vor dezvolta abilitățile de gândire creativă și critică.- Se vor îmbunătăți abilitățile de rezolvare a problemelor. Blogul proiectului contine trei pagini cu informatiii despre activitatile de formare, partenerii din proiect si obiectivele și activitatile proiectului. Blogul poate fi accesat utilizand linkul: https://inclusiveeducation2021.blogspot.com/Activitatea de formare din
Romania, descrierea activității:
Prima zi: pregătire, promovare și evaluare.
- Activitatile proiectului, rezultatele
proiectului, sarcini și responsabilități.
- Sistemul de educație din Romania, studii legislative privind educația incluzivă,
studiile realizate la Liceul Teoretic Tudor Arghezi privind educația incluzivă,
practici inovatoare, povesti
de succes.
- Evaluarea studiilor privind educația incluzivă (fiecare scoala va efectua un studiu
cu elevii și profesorii
din școli cel puțin o săptămână)înainte de activitatea LTT. Chestionarul va fi
pregătit de echipa de management al proiectului și dat instituțiilor partenere.
- Turul orașului (după LTT)
A doua zi:
-Noțiuni teoretice – prezinta
scolile din Macedonia si Romania
-Rolurile profesorilor,
familiilor și administratorilor în educația incluzivă
-Teoria inteligenței multiple
- Depășirea diferențelor dintre
elevi în educația incluzivă
-Activități culturale (după LTT)
A treia zi:
-Noțiuni teoretice – prezinta
școlile din Turcia și Polonia
-Care sunt barierele de
comunicare din mediul clasei, cum sunt ele eliminate?
- Adaptarea elevilor defavorizați
la educație și formare
- Creșterea performanței elevului
cu dizabilități de învățare
- Activități culturale (după LTT)
A patra zi:
-Aplicații practice
- Participanții își vor realiza schimb de experiența privind educația incluzivă in
activitățile de grup și vor desfășura studii. Aceste studii vor include elevi de la
L.T. Tudor Arghezi.
Lucrările vor fi înregistrate video.
-Activități culturale (după LTT)
A cincea zi:
Observare la locul de muncă
(excursie tehnică)
- Va fi organizată o excursie
tehnică la o școală (nivel liceu) din Craiova, România, iar informații despre
educație incluzivă și povești de succes vor fi
obținute la această școală.
- Studii de evaluare (vor fi
evaluate studii de proiect de 5 zile.)
- Evaluarea logo-ului
proiectului, a paginii Facebook a proiectului și a site-ului web al proiectului
- Discutarea activităților care
vor fi desfășurate până la următorul studiu LTT (înființarea clubului Erasmus +
și a centrului de învățare, pregătirea unui dicționar comun)
Proiectul este un proiect de succes, deoarece este european, a fost constituit
la diferite neveluri(local, judetean, interjudeţean şi internaţional) şi am realizat schimb de experienţă cu instituţii diferite la nivel european: YENICE COK
PROGRAMLI ANADOLU LISESI din Turcia, "SV.KLIMENT
OHRIDSKI" HIGH SCHOOL din MACEDONIA si
ZESPOL SZKOL OGOLNOKSZTALCACYCH I
EKONOMICZNYCH
din Polonia.
Bullying-ul
Prof. Georgeta Manafu
Prof. Deca Minodora
Liceul Teoretic “Tudor Arghezi”, Craiova, Dolj
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament
ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul
„bullying” nu are o traducere exactă în limba
romana, însă poate fi asociat cu
termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune
existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane
de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină
proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în
grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la
locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict, care nu
poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.
Bullying-ul este o acțiune care produce injurii
celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate manifesta fizic, prin
agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale.
Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunile sau excluderea socială.
Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane
(mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul
acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a
se apăra. Victima pozează într-o ipostază de regulă
vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate
exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de
neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul
de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Bullying-ul
este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită
intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere,
daune) unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care
determină noi forme de violență.
Termenul
de „bullying” vine de la englezescul „bully”,
care înseamnă bătăuș, huligan.
Bullying
reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
· intenționat
– agresorul are intenția să rănească pe cineva;
· repetat
– aceeași persoană este rănită mereu;
· dezechilibrul
de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Termenul
„bullying” s-ar traduce prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta,
pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri
până la violență fizică. Comportamentul de bullying se face simțit mai ales
atunci când există diferențe de ordin economic, rasial, cultural, de vârstă
etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari, televizor.
Asertivitatea
Pentru a fi asertiv, trebuie să înveţi
urmatoarele abilităţi:
•
spui cuiva
exact ce doreşti, dar într-un mod care să nu-l rănească;
•
afirmă-ţi
propriile drepturi, fără să le ignori pe ale celorlalţi;
•
respectă-te
pe tine ca pe oricine altcineva;
•
ascultă şi
vorbeşte;
•
exprimă şi
emoţiile pozitive şi pe cele negative;
•
fii
încrezător, dar nu-i forţa pe ceilalţi.
Teoria Inteligentelor Multiple: cele 8 tipuri de
inteligenta si efectele lor asupra procesului de invatare
Pornind de la ideea ca viziunea asupra capacitatii
intelectuale este una limitata, Howard Gardner a teoretizat existenta a opt
inteligențe distincte, sugerand chiar prezenta celei de-a noua, asa zisa
inteligenta existentiala.
1. Inteligenta vizual-spatiala
Oamenii
care au o inteligenta vizual spatiala superioara sunt priceputi la vizualizarea
anumitor spatii sau obiecte, se orienteaza bine si au abilitati de folosire a
hartilor, tabelelor sau a aparatului de fotografiat sau filmat.
Caracteristici:
- Pasiune
pentru scris si citit
- Interepretare
a hartilor sau a graficelor
- Inclinatie
catre rezolvarea puzzle-urilor
- Recunoastere
a anumitor tipare
- Talent
la desen sau arte vizuale
2. Inteligenta lingvistica
Cei
care poseda o inteligenta lingvistica puternica sunt capabili sa foloseasca
cuvintele atat in scris, cat si in citit. Sunt superiori atunci cand vine vorba
sa povesteasca, sa memoreze informatie si sa citeasca.
Caracteristici:
- Memorare
si reproducere a informatiei orale sau scrise
- Pasiune
pentru citit si scris
- Capacitate
de a explica anumite notiuni
- Talent
la dezbateri sau discursuri persuasive
- Utilizare
a umorului in istorisire
3. Inteligenta logic-matematica
Oamenii
care poseda o inteligenta logic-matematica superioara au abilitati de
recunoastere a tiparelor, deductie si analiza logica a problemelor. Pentru ei,
numerele, relatiile si tiparele se transforma in concepte.
Caracteristici:
- Capacitate
sporita de rezolvare a problemelor
- Inclinatie
catre gandirea abstracta
- Placere
pentru experimente stiintifice
- Talent
la rezolvarea problemelor complexe
4. Inteligenta corporal-kinestezica
Persoanele
cu acest tip de inteligenta au abilitati de miscare corporala, actiuni
interpretative si control fizic. De asemenea, ei poseda coordonare si
dexteritate impresionante.
Caracteristici:
- Talent
la dans si sport
- Pasiune
pentru confectionarea obiectelor cu propriile maini
- Coordonare
fizica sporita
- Capacitate
de a memora lucruri prin actiune, nu prin auz sau vaz
5. Inteligenta muzicala
Cei
care poseda o inteligenta muzicala dezvoltata gandesc in tipare, ritm si sunet.
Au o apreciere si intelegere crescuta pentru muzica, compozitie si arta
interpretativa.
Caracteristici:
- Pasiune
pentru cantat si instrumente muzicale
- Recunoastere
facila a tiparelor muzicale si a tonurilor
- Memorare
si reproducere a melodiilor
- Intelegere
sporita a structurii muzicale, a ritmului si a notelor
6. Inteligenta interpersonala
Persoanele
cu o inteligenta interpersonala dezvoltata sunt capabili de intelegere si
interactiune umana la un nivel superior. Sunt foarte abili la evaluarea
emotiilor, a motivatiilor, dorintelor si intentiilor celor din jurul lor.
Caracteristici:
- Capacitate
superioara de comunicare verbala
- Talent
la comunicarea non-verbala
- Viziune
din multiple perspective a situatiilor
- Crearea
unor relatii sociale pozitive
- Talent
la armonizarea conflictului in diverse grupuri
7. Inteligenta intrapersonala
Cei care poseda o inteligenta intrapersonala superioara sunt
constienti de starile lor emotionale, de sentimente si motivatii. Au o
inclinatie catre auto-reflectie si analiza, visare, explorare a relatiilor cu
ceilalti si evaluare a punctelor forte.
Caracteristici:
- Talent
la analizarea propriilor slabiciuni si a punctelor forte
- Pasiune
pentru analizarea teoriilor si ideilor
- Constientizarea
propriilor sentimente si ganduri
- Intelegerea
clara a propriilor motivatii
8. Inteligenta naturalista
Persoanele cu o inteligenta naturalista mai dezvoltata sunt in
armonie cu natura si sunt interesate de explorarea si protejarea mediului si a
speciilor de plante sau animale. Sunt foarte constienti de schimbarile subtile
din mediul lor si nu accepta foarte usor domeniile care nu au legatura cu
natura.
Caracteristici:
- Inclinatie
catre domenii precum botanica, zoologie, biologie
- Talent
pentru categorizare si catalogarea informatiei
- Pasiune
pentru gradinarit, camping, catarari si explorarea mediului
Depășirea diferențelor dintre elevi în educația incluzivă
Poate
fiecare profesor a încercat să răspundă la un moment dat la întrebări de genul:
De ce nu toţi elevii mei progresează în acelaşi fel? Cum pot să-i ajut pe toţi
să înţeleagă? Cum pot să-i ajut pe cei care învaţă mai greu?
Un
prim pas în oferirea răspunsurilor la aceste întrebări stă în faptul că
profesorul ar trebui să accepte, în primul rând, diversitatea dintr-o clasă;
faptul că fiecare elev are propriile sale capacităţi intelectuale, diferite de
cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a învăţa şi fiecare
are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii. Aşadar, unul dintre cele
mai importante aspecte a le învăţământului actual este nevoia sa de adaptare la
necesităţile copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi copiii –
fie că sunt copiii cu CES, fie că pur şi simplu sunt copii cu un ritm mult mai
lent de învăţare, fie că sunt copii supradotați, fie că provin din familii
sărace, grupuri marginalizate, refugiați etc.
O
astfel de metodă de adaptare o constituie şcoala incluzivă, o şcoală ce se
axează pe includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost anterior
marginalizate şi care implică în procesul de învăţare şi de luare a deciziilor
părinţii, educatorii şi consilierii specializaţi.
Cel mai important lucru de luat în considerare este că
predarea în cadrul diversităţii implică predarea pentru fiecare individ în parte.
O şcoală incluzivă este o
şcoală în mişcare. Incluziunea în educaţie presupune:
• Valorizarea egală a tuturor elevilor şi a personalului;
• Creşterea participării tuturor elevilor la educaţie şi,
totodată, reducerea numărului celor excluşi din cultura, curricula şi valorile
comunităţii promovate prin şcoala de masă;
• Restructurarea culturii, a politicilor şi a practicilor
din şcoli, astfel încât ele să răspundă diversităţii elevilor din comunitate;
• Reducerea barierelor în învăţare şi participare pentru
toţi copiii/elevii/tinerii, nu doar pentru cei cu dizabilităţi sau cei
etichetaţi ca având „nevoi educaţionale speciale”;
• Însuşirea și valorificarea învăţămintelor rezultate din
încercările de depăşire a barierelor de accesare a şcolii şi de participare din
partea unor elevi;
• Înţelegerea diferenţelor dintre elevi ca resursă pentru
procesul de învăţare, nu ca o problemă ce trebuie depăşită;
• Recunoaşterea dreptului elevilor la educaţie în propria
lor comunitate;
• Evoluţia gradului de incluziune în şcoli, atât în
privinţa personalului, cât şi în privinţa elevilor;
• Extinderea rolului şcolilor în construirea comunităţilor
şi creșterea valorii lor și a performanţelor;
• Cultivarea unor relaţii de susţinere reciprocă între
şcoli şi comunităţi;
• Recunoaşterea faptului că incluziunea în educaţie este un
aspect al incluziunii sociale.
Participarea şcolară înseamnă învăţarea alături de ceilalţi
şi colaborarea cu ei, prin împărtăşirea experienţelor de învăţare. Ea presupune
implicarea activă a fiecăruia în învăţare şi dreptul la opinie, în ceea ce
priveşte modul în care educaţia este trăită de către individ. Mai mult,
participarea înseamnă recunoaşterea, acceptarea şi valorizarea ca
personalitate.
Dezvoltarea gradului de incluziune şcolară
implică reducerea presiunilor de excluziune, În sens restrâns se cunoaşte
„excluziune disciplinară” (cum ar fi mutarea sau eliminarea temporară sau
permanentă a unui elev din şcoală pentru încălcarea regulilor acesteia). Precum
incluziunea, şi excluziunea poate fi înţeleasă într-un sens larg. Ea se referă
la toate presiunile temporare sau de lungă durată care stau în calea unei
depline participări. Acestea pot rezulta din dificultăţi de relaţionare,
dificultăţi cu privire la înţelegerea conţinuturilor predate în şcoală, precum
şi cele derivate din sentimentul de a nu fi valorizat de ceilalţi din
comunitatea școlară.Incluziunea presupune minimalizarea tuturor acestor
bariere în educaţie pentru toţi elevii.
Incluziunea
se realizează prin metoda pașilor mărunți. Ea începe de la recunoaşterea
diferenţelor dintre elevi. Iată de ce, dezvoltarea abordărilor incluzive ale
învăţării şi predării respectă şi se clădeşte tocmai pe diferenţe; diferențele
fac incitantă învățarea. Ea presupune schimbări profunde ale mediilor educative
din sălile de clasă, din sălile profesorale, din spațiile extraclasă
(terenurile de joacă) şi reconstruirea relaţiilor cu părinţii/persoanele care
îngrijesc copiii. Pentru a răspunde cerinţelor includerii copiilor sau
tinerilor, trebuie să fim preocupaţi de ei ca personalităţi complete, complexe
și integre. Din păcate, de cele mai multe ori însă, acest aspect este neglijat,
efortul de incluziune concentrându-se doar pe aspectul
limitărilor/dizabilității unui elev, sau pe o anumită dificultate a sa, la un
domeniu curricular sau altul, sau la toate deopotrivă, ori de a învăţa în
şcoală, într-o altă limbă decât cea maternă. Presiunile de excludere asupra
unui copil/elev/tânăr cu dizabilităţi pot fi iniţial direcţionate asupra
condiţiilor speciale necesare integrării acestuia – cum ar fi cele legate de o
medicaţie sau de o dietă specială – sau pot apărea deoarece programa nu îi
stimulează interesele sau îi depășesc nivelul de înțelegere/experiențele de
învățare acumulate pe parcursul școlarității.
Expertiza
dobândită în identificarea şi reducerea dificultăţilor unui anumit elev, poate
fi folosită și în abordarea educațională a altor elevi, cu probleme similare,
diferențele dintre elevi legate de interese, competențele academice, abilitățile,
limba maternă, performanţele sau dizabilităţile pot fi o resursă pentru
susţinerea învăţării autentice, în toate comunitățile școlare.
Istoria
probează, în continuare, faptul că, elevii continuă să fie excluşi din
învăţământul de masă pentru că au limitări/dizabilități sau sunt văzuţi ca
având „dificultăţi de învăţare”, fiind ignorat faptul că educaţia este un
drept fundamental al omului ce permite fiecăruia să dobândească cunoştinţele
necesare pentru a înţelege lumea şi pentru a putea participa în mod activ la
aceasta. Educația, în ansamblu, contribuie la păstrarea valorilor și stă la
baza învăţării de-a lungul vieţii; ea generează încredere, asigură independenţă
şi totodată conştientizează persoana referitor la drepturile şi posibilităţile
proprii. Statisticile UNICEF evidențiază faptul că foarte mulţi copii sunt, din
păcate, în continuare, marginalizaţi, izolaţi sau chiar excluşi din şcoală
deoarece ei au anumite dizabilităţi sau pentru că provin din familii dezbinate.
Bibliografie:
1. Ungureanu, D., Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de
Vest, Timişoara, 2000.
2. Vrăşmaş, T., Învăţământul integrat şi/sau inclusiv, Ed. Aramis, Bucureşti,
2001.
3. Vrăşmaş, T., Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti, 2004.
4.
Vrăjmaş, Traian, Învăţămantul integrat şi/sau incluziv, Editura Aramis,
Bucureşti, 2001
5.
Gherguţ, Alois, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe
speciale-strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, editura Polirom ,
Bucureşti,2006
6. A. Gherguţ, Psihopedagogia
persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată, Ed. Polirom,
Iaşi, 2001.
7.
Hall si Tinklin, Elevii cu deficienţe din învăţământul superior,
Consiliul Scoţian de Cercetare a Educaţiei, 1998.
Conceptul educație incluzivă a luat naștere
ca o reacție logică la abordările tradiționale și perimate, conform cărora
anumite categorii de copii au fost excluși din școlile de masă din motivul
dizabilității, dificultăților/problemelor de învățare, vulnerabilității
familiei sau din cauza altor situații cu impact negativ asupra acestora.
Conceptul incluziunii își are originile în Declarația Universală a
Drepturilor Omu lui (ONU, 1948), care recunoaște că toate ființele umane se
nasc libere și egale în demnitate și drepturi. Această declarație
induce ideea că incluziunea este o idee generoasă a acceptării tuturor
oamenilor, independent de diferențele dintre ei. Diferențele sunt acceptate și
nu constituie o problemă ci dimpotrivă o provocare. Deschiderea aduce în
discuție nevoia generală de apreciere a persoanelor pentru ceea ce sunt și
competențele lor, mai degrabă decât despre felul în care merg , vorbesc sau se
comportă. Incluziunea permite oamenilor să valorifice diferențele dintre ei și
să stabilească că fiecare persoană este unică. Educaţia incluzivă a fost lansată în
lume în anii ’90 ai secolului trecut pentru a depăşi limitările educaţiei
integrate (dominante pe plan mondial în pea 1970-1990), în asigurarea dreptului
la educaţie pentru toţi copiii.
Un
rol fundamental în abordarea acestei paradigme actuale - educaţia incluzivă -
l-a avut recunoaşterea integrală a drepturilor, pentru toţi copiii, realizată
în 1989, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Convenţiei
cu privire la drepturile copilului (1989). În esență, spiritul incluziunii
educaţionale este implicit acestui document, ratificat şi de România încă din
anul 1990, fiind evidențiat faptul că toţi copiii beneficiază de toate
drepturile enumerate în Convenţie, „indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie politică sau altă opinie a copilului ori a părinţilor sau a
reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională, etnică sau socială, de
situaţia lor materială, de incapacitate, de naşterea lor sau de altă situaţie”.
Definiţia educaţiei incluzive (UNESCO, Conferinţa de la
Salamanca, 1994): „Educaţia incluzivă caută să răspundă nevoilor de
învăţare ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor, cu un accent deosebit pe
cei vulnerabili din punctul de vedere al marginalizării şi excluziunii
sociale.”
În formularea definiţiei educaţiei incluzive în România,
s-a beneficiat şi de asistenţa unui recunoscut expert UNESCO , Mel Ainscow,
definiția reflectând importanta viziune lansată de UNESCO, viziune care trebuie
cunoscută de toate comunitățile școlare, împărtășită și asumată prin toate
demersurile educative făcute de acestea:
„Educaţia
incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare,
având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane,
pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din
cadrul unei comunităţi” (MEN&UNICEF, 1999 şi HG nr.1251/2005).
Aplicarea
mecanismelor legislative naționale care susțin educația incluzivă
Viziunea europeană asupra
educației incluzive se impunea să fie transpusă în documente naționale, viziune
regăsită în documentele următoare:
Legea Educaţiei Naţionale (nr.1/2011) cu modificările și
completările ulterioare a cuprins şi principiul incluziunii sociale fiind
necesară însă operaţionalizarea acestei legi, prin diversele metodologii şi
regulamente precum și aplicarea unitară a acestora;
ORDIN Nr. 5573 din 7 octombrie 2011 privind aprobarea
Regulamentului de organizare și funcţionare a învăţământului special şi special
integrat ;
ORDIN nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei
privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii și
tinerii cu cerinţe educaţionale special
integrați în învățământul de masă;
Legea 448/ din 06/12/2006 - Revizuită şi Modificată
prin O.G.nr. 14/2007, secțiunea 2 Educație
ORDIN nr. 5574 din 7 octombrie 2011 - Facilităţi acordate
unităţilor de învăţământ integratoare:
Art. 21. În grupele/clasele în care sunt
integraţi copii/elevi cu CES care beneficiază de servicii educaţionale de
sprijin efectivele se diminuează cu 2 copii/elevi pentru fiecare copil/elev
integrat.
Art. 22. Cadrele didactice din unităţile de
învăţământ integratoare beneficiază de cursuri de formare în domeniul educaţiei
incluzive, organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului.
Art. 23. (1) Cadrelor didactice care lucrează cu
copii/elevi cu CES integraţi în unităţi de învăţământ de masă li se vor acorda
în fişele de evaluare cel puţin 5 puncte pentru fiecare copil/elev integrat,
dar nu mai mult de 10 puncte. De punctajul acordat beneficiază şi profesorul
itinerant şi de sprijin.
(2) Se recomandă inspectoratelor şcolare judeţene/al
municipiului Bucureşti ca, la întocmirea grilei cu punctajele prevăzute pentru
obţinerea gradaţiei de merit şi a distincţiilor, să stabilească pentru cadrele
didactice din învăţământul de masă care integrează copii/elevi cu CES un
punctaj echivalent cu cel acordat pentru obţinerea unor performanţe în pregătirea
elevilor distinşi la concursurile şi olimpiadele şcolar.
ORDIN Nr. 1985/1305/5805/2016 din 4
octombrie 2016 privind
aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea
încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare
şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în
vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe
educaţionale speciale
Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea
Convenţiei cu privire la drepturile copilului, republicată, cu modificările
ulterioare;
Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei
privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă
spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, cu
modificările ulterioare;
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare;
Pentru
a fi o școală incluzivă, una dintre strategiile urmate constă
în utilizarea educației emoționale în modul de construire a relațiilor
educaționale în spațiul școlar, în vederea asigurării sănătății mentale și
emoționale a elevilor și a eficientizării învățării
Schimbările preconizate în
domeniul educațional vizează asigurarea echilibrului dintre competențele
cognitive și cele afective, prin curriculumului secolului 21, contribuind la
formarea unor tineri voluntari, competenți, empatici, capabili să genereze
schimbări palpabile în societate. Pentru ca tinerii să se integreze facil în
condițiile unei presiuni sociale evidente, într-o lume deschisă, fără granițe, considerăm
că școala trebuie să-și regândească filozofia de construcție a identității personale,
punând accent atât pe formarea competențelor cheie cât și pe autoevaluarea, capacitatea de
a-și identifica emoțiile, de a le gestiona optim, de a empatiza cu cei din jur,
construind relații, de a lua decizii, de a se implica în acțiuni civice.
Este evident faptul că
societatea modernă presupune mai bune competențe de a culege și evalua rapid
noile informații, prin conlucrare cu indivizi proveniți din medii și culturi
extrem de diferite, dovediind abilitatea de a gestiona stresul cotidian. În
acest context, considerăm că școala are menirea de a păstra echilibrul între
învățământul academic, social, emoțional și etic, pe tot parcursul educației
unui copil, urmărind construirea unei comunități școlare centrate pe
relaționare, realizarea unor punți de legătură între cadrele didactice, elevi,
familii și comunitate. Prin formarea abilităților socio-emoționale se înlătură
o bună parte dintre barierele din calea învățării, îmbunătățindu-se
participarea școlară, dezvoltarea pozitivă, limitând/eliminând comportamentele
indezirabile/negative, comportamente și atitudini îmbunătățite, facilitând
obținerea unor rezultate școlare mai bune.
No comments:
Post a Comment